CRITERII DE EVALUARE

A. Indicatori de calitate

B. Criterii de notare

Criteriile de notare sunt formulate in termeni de aptitudini si atitudini creative, trasaturi de personalitate, repartizate pe domenii de indicatori de calitate ai randamentului creativ.
Criteriile se obtin prin asocierea unor enunturi comportamentale (descriptori de performanta) cu o schema de punctare de felul urmator:

• Excelent - indeplineste toate criteriile (9-10 p.);
• Foarte bun - indeplineste majoritatea criteriilor (7-8 p.);
• Bun - indeplineste aproape jumatate din criterii (5-6 p.);
• Satisfacator - indeplineste sub jumatate din criterii (3-4 p.);
• Slab - indeplineste putine criterii (1-2 p.).

C. Descriptori de performanta creativa

1. SENSIBILITATE (a sesiza situatiile-problema, probleme „insuficient definite”)

• Receptivitate (deschidere fata de experienta, de nou): · se implica in probleme particulare; · sesizeaza aspecte in care intervine pentru a le rezolva; · cauta sa verifice noi ipoteze, relatii, implicatii neobisnuite; · implica propria responsabilitate in realizarea produsului; · este receptiv la critica etc.
• Sensibilitate cognitiva (curiozitate, dorinta de a cunoaste): · percepe nepotriviri intre fapte sau idei, intre fapte si teorie; · sesizeaza lacune in teorie, imperfectiuni ce pot fi ameliorate; · recunoaste erori, deficiente de structura, dificultati de remediat; · produce ipoteze, extrapolari, previziuni, consecinte etc.;
• Sensibilitate evaluativa (valori): · evalueaza informatiile de intrare ale problemei/ temei propuse; · clarifica aspecte insuficient definite; · supune concluziile unor cerinte de oportunitate (relevant, semnificativ); · gandire centrata pe testarea si evaluarea solutiilor posibile intr-o situatie-problema, pe alegerea solutiei adecvate si respingerea argumentata a celor mai putin adecvate; · raportarea activa, constienta, fundamentata logic la datele problemei; · optiunea pentru modalitatea de rezolvare considerata cea mai buna; · sensibilitate la valori estetice, logice, stiintifice, etice etc.

2. RELEVANTA PROIECTULUI (elaborare, validitate, utilitate, conexiuni interdisciplinare etc.)

• Organizarea lucrarii: · identifica si formuleaza problema (scopul, ideea principala), ideile secundare, planul de organizare a ideilor; · formuleaza ipoteze care urmeaza a fi evaluate si validate; · analizeaza si selecteaza probe, metode, proceduri de rezolvare relevante; · motiveaza strategia, evalueaza solutia obtinuta (acuratete/ precizie, surse de erori) etc.;
• Documentare: · volumul informatiilor colectate; · varietatea surselor; · calitatea surselor (relevanta, acuratete);
• Utilizarea termenilor stiintifici (in redactarea referatului, compozitiei): · selectia si adecvarea vocabularului de specialitate; · definirea, explicarea, clarificarea conceptelor si ideilor continute; · nivelul de elaborare si comunicare (empiric, factual, simpla enumerare, analitic, explicativ etc.);
• Adecvare (supune calitatea proiectului unor cerinte de oportunitate): · relevanta temei (semnificativ, util, in raport cu sine, cu auditoriul, din perspectiva disciplinei, din perspectiva individuala, pentru cariera etc.); · volumul si calitatea faptelor abordate (izolate, limitate la manual, valorizeaza conexiuni si perspective interdisciplinare etc.); · adecveaza proiectul la tema, la pregatirea stiintifica proprie, la pregatirea auditoriului; · apreciaza calitatea faptelor (observatii, informatii) - acuratete si rigurozitate, logica si argumentare, coerenta interna, corectitudinea ipotezelor si a concluziilor etc.; · valorifica tema, construieste proiectul pe un mesaj personal; · originalitatea stilului stiintific etc.

3. ARGUMENTARE ORALA (in prezentarea proiectului)

• Limbaj stiintific: · volumul si calitatea elementelor limbajului de specialitate; · gradul de diversificare a vocabularului, pentru a sustine o idee, un argument; · gradul de personalizare;
• Comunicare: · calitatea comunicarii (claritate, coerenta, capacitate de sinteza); · receptarea mesajelor (intelegerea instructiunilor, oferirea informatiilor solicitate); · fluenta discursului (bogatia asociatiilor intre idei, concepte, fapte stiintifice); · nota de originalitate a discursului;
• Organizarea ideilor: · elaborarea planului oral, a scopului (problema, idee principala), idei secundare; · structurarea discursului in relatie cu succesiunea logica a argumentelor, cu intentia, mesajul; · finalizarea printr-o concluzie originala, stimulativa sau critica privind mesajul; · calitatea concluziei (originalitate, pertinenta, focalizare pe mesaj);
• Validitatea argumentelor: · precizia si claritatea argumentelor, calitatea succesiunii argumentelor; · pertinenta surselor invocate (semnificative, nesemnificative); · avanseaza ipoteze, solutii alternative; · calitatea punctului de vedere asumat (preluat, opinie personala, bine conturat si argumentat, sustinut prin trimiteri pertinente la surse); · nivelul argumentelor (simplist, primar, general, de esenta, elemente care evidentiaza opinia personala, se bazeaza pe identificarea elementelor relevante care surprind esenta mesajului); · multiplicitatea argumentelor in sprijinul formularii propriului punct de vedere;
• Persuasiune (puterea de convingere, elocventa, din perspectiva adresarii discursului): · adecvare la pregatirea auditoriului; · discursul este clar, convingator, incitant, precis, adecvat; · elemente de captare a atentiei, efectele de sugestie asupra auditoriului, interesul obtinut (echilibrul discursului, coerenta); · nota de originalitate a discursului (asocieri neasteptate intre idei si concepte, caracterul personal al punctului de vedere asumat) etc.

10. UTILIZAREA TEORIILOR STIINTIFICE

• Volumul, calitatea, nivelul (dezvoltat, conventional, aprofundat): · al proceselor cognitive mobilizate (analogia, deductia, inductia, planificarea); · al instrumentelor de calcul (logic, matematic, simbolic);
• Gandire algoritmica: · gandeste secvential, pornind de la datele problemei; · operatii standardizate, desfasurate intr-o succesiune care conduce cu necesitate la obtinerea unui rezultat cert, prefigurat, scontat; · construieste pas cu pas cunostinte si idei noi, mai abstracte, mai generale; · succesiunea riguroasa si ordonarea stricta a operatiilor; · utilizeaza calculul matematic, descrie informatiile simbolic, formal si economic; · inclinatia spre rezolvare de probleme; · gandire focalizata pe obiect, demers de la diversitate catre unitate; · dispozitia spre rigurozitate - de a verifica orice enunt, de a cantari argumentele, de raportare fundamentata logic la datele problemei, optiunea pentru modalitatea de rezolvare considerata logic cea mai buna etc.

11. MODELARE TEORETICA

• Crearea unui model (propunerea unei explicatii): · ridicare de la concret la abstract; · ridicare de la particular la general; · idealizarea, prelucrarea si interpretarea datelor, concluzii, previziuni; · estimarea erorilor si limitelor de aplicabilitate a modelului adoptat; · intemeiaza modelele obtinute, pe criterii de corectitudine logica; · gradul de personalizare, nota de originalitate a modelului creat etc.;
• Operarea cu modele: · opereaza cu reguli, legi stiintifice cunoscute in rezolvarea de probleme; · explica observatiile, aplicand principii, axiome (modele teoretice); · se bazeaza pe rationamente logice, pe experientele stiintifice acumulate; · descrie si clasifica sisteme, proprietati, fenomene, pe criterii logice; · ofera un rezultat, cu estimarea erorilor/ limitelor de aplicare; · transfer catre probleme bine definite din situatii nefamiliare; · testeaza si evalueaza solutiile posibile, pe baza argumentelor teoretice etc.