Concursul de creativitate in fizica si tehnologii "Stefan Procopiu"

Argumente pedagogice
Dictionar metodic
A. Olar, Bionica
Mecatronica si integronica
Monografiile concursului
Galeriile concursului
Initiatori
Elevi participanti
Galerie foto
Īntrebari si raspunsuri - convorbiri metodice, puncte de vedere
Chestionar
Coordonatori metodici ai sectiunilor
Forum
Contact
Accesari : 465050
Miercuri, 20 Septembrie, 2017
Actualizare: 28 mai 2017

 


PENTRU O ABORDARE MAI ADECVATĂ ÎN ŞCOALĂ A RELAŢIEI DINTRE INTELIGENŢĂ ŞI CREATIVITATE, DINTRE DOTAREA INTELECTUALĂ ŞI POTENŢIALUL CREATIV AL UNUI ELEV


     Studiul fizicii şi al tehnologiilor înrudite capătă valenţe şi ponderi variabile în dezvoltarea intelectuală a elevilor, determinând performanţe variate, identificate progresiv în perioada şcolarităţii unui elev sau grup. Unele aptitudini intelectuale devin invizibile şi regresează într-un mediu şcolar ce recunoaşte succesul în raport cu un spectru îngust de criterii, cum sunt inteligenţele verbal-lingvistică şi logico-matematică, măsurate prin teste „cu hârtie şi creion”. Conform lui H. Gardner (1983), „există multiple inteligenţe şi multiple căi de a te comporta inteligent într-un anumit mod”. Pentru Gardner, inteligenţele sunt „capacităţi de procesare a informaţiilor în diferite sisteme simbolice” (atunci când rezolvăm probleme): verbal-lingvistic, logico-matematic, vizual-spaţial, naturalist, corporal-chinestezic, interpersonal, intra-personal, ritmic-muzical, existenţial etc. H. Gardner cere şcolii să ofere elevilor situaţii educative (de învăţare, de evaluare) corespunzătoare diferitelor inteligenţe ce se dezvoltă într-un profil unic la fiecare elev.
     În acelaşi timp, elevii îşi descoperă progresiv diferite „chemări” - vocaţii, talente, interese şi pasiuni, aptitudini şi abilităţi pentru un anumit domeniu, competenţe, profiluri productive sau creative, de rezolvare de probleme etc. - către diferite roluri, ţinte, „misiuni”, contribuţii personale „noi şi utile” relevante din perspectiva personalităţi fiecărui elev (T.M. Amabile, 1996) la problemele valorizate în domeniul de studiu, în timp ce aleg anumite „căi inteligente” pentru a parcurge distanța spre ţintă şi a-şi însuşi rolul propus.
     Pe de o parte, „chemarea” către împlinirea personală într-un domeniu (profilul propriu creativ sau productiv), pe de altă parte, „căile inteligente” alese (profilul propriu de inteligenţe) sunt dimensiuni (înfăţişări) ale intelectului ce se dezvoltă, în anumite condiţii, în combinaţii unice la fiecare elev. La interfaţa dintre potenţialul creativ (chemare) şi performanţe, inteligenţele (atât cele individuale, cât şi cele distribuite în mediul intelectual, în grupul de lucru, în familie, în societate etc.), fie favorizează, fie frânează performanţele şcolare ale unui elev, ca şi performanţele profesionale ale unui adult. Pentru a stimula performanţele elevilor, şcoala trebuie să sprijine elevii să-şi armonizeze într-un spectru cât mai larg potenţialul sau „chemarea” spre împlinirea într-un domeniu cu profilul inteligenţelor proprii - cum scrie H. Gardner (2006), „să întâlnească acea combinaţie de inteligenţe care asigură executarea cea mai eficientă a unei sarcini”.
Împlinirea profilului creativ (a performanţelor creative, în direcţia aptitudinilor şi aspiraţiilor proprii, a felului propriu de a se manifesta) se va ameliora dacă mediul de învăţare va reflecta (fizic, social, educaţional etc.) profilul de inteligenţe al fiecărui elev.


     Distingem între „profilul creativ” şi „profilul intelectual” [de inteligenţe] similar cum H. Gardner (2006) distinge între „inteligenţe” şi „domenii”. „Domeniile” sunt diversele profesiuni şi ocupaţii identificate într-o cultură (Gardner, H., 2006), reprezentate prin competenţe (conţinuturi/ cunoştinţe, priceperi şi valori) specifice, valorizate în domeniile de studiu şi profesionale. În lucrările sale iniţiale, H. Gardner ilustrează tipurile de inteligenţe (verbal-lingvistic, logico-matematic, vizual-spaţial, naturalist, corporal-chinestezic, interpersonal, intra-personal, ritmic-muzical, existenţial etc.) prezentând portretele creative ale principalelor personalităţi din diferite domenii (la nivelul superior al inteligenţei, performanţele creative sunt facilitate de profilul intelectual, în parte individual, în parte distribuit în mediu). Dar H. Gardner (2006) remarcă natura diferită a celor două noţiuni - psihologică şi sociologică - şi faptul că, în practica educaţională, „această confuzie a contribuit la implementări prost gândite ale teoriei” sale.
     În şcoala tradiţională, observă Gardner, confuzia între „inteligenţe” şi „domenii”, între „inteligenţe” şi rolurile (competenţele) specifice disciplinei („aptitudinile pentru disciplină”) – confuzie susţinută de utilizarea excesivă a testelor de inteligenţă - explică reducerea competenţei la „dezvoltarea inteligenţei”: „elevul X este apt să înveţe, dacă este corespunzător dezvoltat intelectual”. Cum, prin formatul testelor de inteligenţă, respectiv, prin orientarea lecţiei tradiţionale, baza înţelegerii inteligenţei o constituie capacităţile logico-matematice şi cele verbal-lingvistice, aceste două categorii de capacităţi devin principalele „porţi de acces” ale oricărui elev în oricare disciplină de studiu şi „căile unice” de parcurs în dezvoltarea competenţelor fiecărui elev. Conform „teoriei inteligenţelor multiple” (H. Gardner, 1983), dimpotrivă, în profilul său de inteligenţe elevul X dispune de multiple inteligenţe care îi oferă multiple „porţi de acces” în diferitele discipline şi „căi multiple” de dezvoltare a competenţelor într-un domeniu. Indiferent dacă pentru elevul X, în raport cu o anumită disciplină, o „inteligenţă” este sau nu este un „punct tare”, rolul şcolii este să-l ajute pe elev să-şi îndeplinească sarcinile, să-şi însuşească disciplina, creând situaţii de învăţare şi de evaluare adecvate profilului său de inteligenţe.


     Şi, cum căile spre performanţe sunt diferite de la un elev la altul, pentru educaţie „mai important decât a constata cine are şi cine nu are anumite abilităţi devine felul cum pot fi puse în valoare abilităţile care există” (J.S. Renzulli, 2001). Iar dacă aptitudinile dominante ale elevilor pot fi educate, atunci ele trebuie tratate în şcoală în moduri potrivite, prin sarcini variate (de învăţare, de evaluare) şi în contexte adecvate îndeplinirii lor, „confortabile” cât mai multor elevi (R.J. Sternberg, 1994). Cercetările arată – scrie R.J. Sternberg (1999) – că activităţile şcolare care oferă posibilitatea de manifestare a creativităţii generează motivaţia elevilor pentru învăţare, trezind interesul şi preocuparea elevilor faţă de ceea ce învaţă şi că performanţele şcolare cresc atunci când rezultatele elevilor sunt evaluate în funcţie de capacităţile lor creative.
     Din perspectiva şcolii tradiţionale, portretul elevului performant la ştiinţe (în particular, la fizică şi la tehnologiile înrudite) înfăţişează „un tip” cu un profil intelectual ascuţit: logico-matematic pe dimensiunea profilului de inteligenţe şi analitic sau teoretic pe dimensiunea creativităţii (a producţiei valorizate în domeniul de studiu). Dintr-o perspectivă mai largă - mai favorabilă fiecărui elev - prin Concursul de creativitate „Ştefan Procopiu” (prin natura evaluării realizate) promovăm conceptul că performanțele şcolare pot fi regăsite la intersecția (interfaţa) într-un spectru cât mai extins al acestor două dimensiuni sau „înfăţişări” ale intelectului şi ale personalităţii fiecărui elev, şi anume:
     1. profilurile creative (productive) variate ale elevilor, reprezentate prin criteriile de evaluare a performanţelor creative (Diplomele acordate în Concurs), reflectând atât structura internă (aptitudinile şi motivaţiile fiecărui elev pentru disciplinele studiate), cât şi mediul extern (ansamblul competenţelor valorizate în domeniile studiate);
     2. profilurile de inteligențe multiple ale elevilor, configurate prin ansamblul situaţiilor (de învăţare, de evaluare a rezultatelor învăţării) ce reflectă „porţile de acces” – cum spune H. Gardner - ale oricărui elev în disciplina de studiu (prin Secţiunile Concursului), favorabile manifestării şi evaluării performanţelor creative.
Faţă de evaluarea convenţională a performanţelor creative centrată pe produsul creativ, codificată logico-matematic, limitată la un spectru aptitudinal îngust, evaluarea realizată prin Concursul de creativitate „Ştefan Procopiu” priveşte dincolo de „produs”, către profilul creatorului său. Într-o arie mai largă de competenţe (teoretice, experimentale, tehnice, de imaginaţie anticipativă, ca factori ai creativităţii etc.) şi de situaţii de evaluare (lucrări scrise, probe de laborator, investigaţii de grup, comunicări ştiinţifice, proiecte antreprenoriale etc.), elevii sunt încurajaţi să-şi descopere potenţialul pentru studiul fizicii şi al tehnologiilor înrudite, la interfaţa dintre „chemare” şi „cale”, „să fie ei înşişi”, să fie „reprezentaţi” prin Concurs.
În scopul armonizării acestor două dimensiuni ale performanţei şcolare - la interfaţa dintre inteligenţă şi creativitate, dintre „dotarea intelectuală” şi potenţialul creativ al fiecărui elev - Concursul „Ştefan Procopiu” dezvoltă mijloace de evaluare reprezentate prin:
Criteriile de evaluare (Diplomele acordate în Concurs):
ARHIMEDE – gândire intuitivă (holistă), spirit de observaţie, perspicacitate;
NEWTON – gândire analitică (teoretică, ştiinţifică);
COPERNIC – flexibilitatea gândirii ştiinţifice;
GALILEI – priceperea de a experimenta;
EDISON – productivitatea (fluiditatea) gândirii ştiinţifice/ tehnice;
COANDĂ – aptitudini tehnice (adecvarea gândirii la realitate);
JULES VERNE – imaginaţie ştiinţifică anticipativă;
EINSTEIN – originalitatea gândirii ştiinţifice;
PROCOPIU – spectru larg de aptitudini ştiinţifice/ tehnice.
Situațiile de evaluare (Secţiunile Concursului):
I. LUCRĂRI SCRISE - teste scrise, individuale;
II. TEHNICI DE LABORATOR - teste experimentale, de grup;
III. GRUPURI DE COOPERARE - proiecte de grup;
IV. REFERATE ŞTIINŢIFICE - rapoarte de cercetare, individuale sau de grup;
V. FIZICĂ TEHNOLOGICĂ (APLICATĂ) – lucrări practice, individuale sau de grup;
VI. TEHNICI INFORMATICE – modelare ştiinţifică pe computer, individuală sau de grup;
VII. COMPOZIŢII PE TEME ŞTIINŢIFICE - film, arte vizuale, literatură, teatru – lucrări individuale sau de grup;
VIII. PROIECTE ANTREPRENORIALE – proiecte de afaceri (producţie, servicii etc.) valorizând competenţele elevilor în domeniile din mediul exterior şcolii.

Iulian Leahu, 1997

Organizare si desfasurare
Parteneriate & Programe comune
Etapa judeteana Iasi 2017
Etapa nationala, Iasi 27-28 mai 2017: Univ. "Gheorghe Asachi", Iasi: Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei; Facultatea de Inginerie Electrica, Energetica si Informatica Aplicata; Facultatea de Mecanica
Tabara de creativitate stiintifica a Concursului "Stefan Procopiu"
Site-uri recomandate
Link

Site coordonat de :
Editor : prof. Iulian Leahu (Iasi)            Administrator : prof. Ion Cazacu-Davidescu (Iasi)
2006-2017 Concursul de creativitate "Stefan Procopiu"