APTITUDINILE GANDIRII CREATIVE

Gandirea creativa a fost definita de catre J.P. Guilford, ca un „mozaic” de aptitudini creative, discrete masurabile prin teste specifice), interactionand in situatiile reale, explicand diferentele individuale : (1) sensibilitate la probleme,(2) fluiditate, (3) flexibilitate, (4) originalitate, (5) elaborarea gandirii.

Sensibilitate la probleme
      Sinonime: deprindere interogativa (inquiringness, Gough, H.G., 1961), sensibilitate fata de implicatiile ascunse in spatele aparentelor (Shapiro, R.J., 1968), pentru deviatiile de la normal (Jewkes, J.).
Sensibilitatea la probleme este aptitudinea (capacitatea, calitatea gandirii) de a sesiza (a surprinde, a percepe, a observa, a recunoaste, a descoperi) situatiile-problema, dependente, implicatii neobisnuite, lacune in constructiile ideative existente (Crutchfield, R.S., 1961), probleme acolo unde ceilalti nu le observa, unde opinia colectiva socoteste totul definitiv si de neschimbat, dificultati ce trebuie remediate, aspecte care necesita interventii pentru a li se gasi rezolvari sau aduce imbunatatiri, inadvertente intre fapte sau idei, intre fapte si teorie, deficiente de structura, imperfectiuni ce pot fi ameliorate etc.
      „Adevarata invatare este caracterizata nu atat prin raspunsuri la intrebari, cat prin formularea intrebarilor. Bronowski spunea: «Aceasta este esenta stiintei: sa pui o intrebare impertinenta si atunci vei fi pe drumul unui raspuns pertinent» (Lockhard, J.D. si colab., 1983). „Pentru creatia stiintifica, surprinderea unei probleme (problem-finding) este mai importanta decat rezolvarea ei (problem-solving)” (Dillon, J.T., 1988). „Formularea problemei este adesea mult mai importanta decat solutionarea sa, care poate fi nimic altceva decat o chestiune de deprinderi matematice sau experimentale” (Einstein, A., Infeld, L., 1938)”.
      In etapele rezolvarii unei probleme (procesului creativ), sensibilitatea creativa este:
- cognitiva (Guilford, J.P., 1957) - corespunzand primei faze (sesizarea problemei si culegerea datelor asupra ei), respectiv, unei atitudini receptive, necritice, neapreciative ce constituie premisa declansarii procesului creativ (evaluare amanata), reflectand o stare difuza de excitatie sau de „suspensie imaginativa care precede generalizarile inductive” (Whitehead, A.). O evaluare timpurie ar frana rezolvarea problemei, impiedicand primul contact cu materialul brut al informatiilor de intrare si al unor asociatii multiple;
- evaluativa, corespunzand celei de-a patra faze a procesului creativ (examinarea si testarea noilor cunostinte), cand noutatea produsului creativ este supusa unor cerinte de oportunitate: adecvat, satisfacator, interesant, relevant, semnificativ, util - in raport cu sine, cu grupul, cu datele de intrare ale problemei sau cu valori estetice (sensibilitate estetica, cf. H.G. Gough, 1961) etc.
      * Cum se apreciaza sensibilitatea la probleme?
      Situatiile-problema sunt probleme „cu potential creativ”, slab definite, una sau mai multe dintre componentele lor - date, cerinte, cai de rezolvare - fiind incomplet specificate. In diferite momente ale procesului de invatare, elevii se afla in fata a unor probleme de calitati diferite. Alaturi de repertoriul rezolutiv propriu al fiecarui elev, calitatea problemelor va marca tipul de demers cognitiv - analogie, deductie, inductie, anticipare – pe care fiecare elev il va mobiliza in „reducerea problemelor insuficient definite la probleme bine definite (Simon, H.A., 1977).
      In acest context, vom intelege sensibilitatea la probleme drept calitatea gandirii de a formula intrebari pertinente, adica de a surprinde probleme insuficient definite si de a le reformula ca probleme bine (mai clar) definite, in termenii cunostintelor proprii. Intrebarile pertinente vor reflecta evaluarea informatiilor de intrare ale problemei, producand implicatii (extrapolari, previziuni, consecinte, antecedente), exprimate prin: intrebari, probleme care s-ar putea ridica in legatura cu un lucru, titluri pentru teme etc.
      In concluzie, criteriul pentru masurarea sensibilitatii gandirii creative va fi cantitatea si calitatea intrebarilor pertinente puse in legatura cu problema de rezolvat.

Fluiditatea gandirii creative
      Sinonime:fluenta, cursivitate, productivitate, asociativitatea gandirii, debit verbal, ideativ, asociativ etc.
Fluiditatea (fluency) este aptitudinea (capacitatea, calitatea gandirii) de a activa cu usurinta (rapiditate, debit) cunostinte din memorie, intr-un mod divergent (cu raspunsuri multiple), sub forme diverse (cuvinte, idei, imagini, expresii), pe baza asociatiilor intre baza de cunostinte de care fiecare elev dispune (sistemul cognitiv propriu) si stimulul receptat (problema, fenomen, obiect), marind probabilitatea de a gasi o solutie adecvata (pertinenta) la problema data.
      In termenii teoriei asociationiste a creativitatii, mecanismul explicativ al fluentei gandirii este asociativitatea gandirii - aptitudinea de a produce asociatii indepartate sau putin inrudite, intre lucruri care au putine laturi comune. S.A. Mednick (1962) distinge urmatoarele feluri de asociatii creative (care conduc la descoperiri noi), si anume:
(a) serendipitatea - pe baza contiguitatilor intamplatoare ale mediului (vecinatate spatiala, temporala, de sens, de origine etc.);
(b) asemanarea - pe baza contiguitatii unor cuvinte, ritmuri, structuri, obiecte;
(c) medierea - pe baza unor simboluri (matematice, chimice etc.).
      Diferentele dintre diferitele domenii ale creatiei (stiinta, arta, tehnica etc.) provin din felul asociatiilor creative.
      Fluenta se manifesta sub formele:
- verbala - bogatia de cuvinte si usurinta emiterii lor in intervalul de timp acordat (debitul) in legatura cu o problema; aptitudinea de a alcatui cuvinte din litere (de exemplu, enumerarea de cuvinte cu un sufix dat);
- ideativa - de idei, ideationala - bogatia de idei (raspunsuri cu sens) si debitul lor (rapiditatea emiterii) in legatura cu o problema (de exemplu, enumerarea sistemelor fizice reale care pot fi tratate ca plan inclinat ..., titluri pentru o povestire SF etc.);
- asociativa - bogatia si rapiditatea stabilirii de corelatii prin asemanare, analogii, similaritati, sinonimii: a) intre obiecte; b) intre cuvinte/ notiuni si obiecte (definitii pentru un obiect, utilizarile neobisnuite ale unui obiect, enumerarea de obiecte dupa un criteriu dat etc.); c) intre cuvinte si notiuni (completarea unui text cu sinonime, completarea unei metafore etc.);
- expresionala - cantitatea de noi expresii, fraze, povestiri, idei corelative intr-un sistem, in conditiile unor reguli restrictive (de exemplu: cuvinte cheie, numar limitat de operatii).
      * Cum se apreciaza fluenta gandirii creative?
      Criteriul este frecventa statistica a raspunsurilor asociative cerute, a solutiilor la o problema - numarul raspunsurilor formulate intr-un grup si intr-un timp dat, fara a aprecia calitatea lor (noutate, oportunitate), esentiala fiind aptitudinea de a reactiva cunostintele din memorie.

Flexibilitatea gandirii creative
      Sinonime:mobilitatea gandirii, sinteza (V. Löwenfeld, 1962).
Flexibilitatea gandirii creative (flexibility) - in opozitie cu rigiditatea functionala - este capacitatea de a combina divergent (cu raspunsuri multiple) elemente variate (idei, forme, relatii, obiecte etc.) pentru a le da o noua semnificatie, conducand la idei noi, originale; capacitatea schimbarii spontane a directiei, a sferei gandirii, a domeniului de referinta.
      Daca produsele gandirii flexibile sunt clase si transformari de informatii, atunci atributele flexibilitatii conducand la aparitia noului vor fi descrise ca: trecerea de la o clasa la alta, distantarea (deplasarea claselor) si clasificarea.
      Se disting tipurile:
a) flexibilitate spontana - aptitudinea de a opera spontan cu elemente variate, in lipsa unei sarcini de lucru explicite;
b) flexibilitate adaptativa - aptitudinea de: a aborda variat, adecvat probleme; a privi dintr-un alt punct de vedere obiectele, fenomenele; a renunta la vechi puncte de vedere si a adopta altele noi; a reprofila vechile scheme operationale, in raport cu situatii noi;a restructura vechile legaturi, puncte de vedere; a modifica rapid mersul, directia gandirii, cand situatia impune schimbarea punctului de vedere; a opera usor, rapid transferuri in situatii variate; a interpreta divergent (multiplu) functiile obiectelor, transformandu-le.
c) flexibilitate de redefinire – aptitudinea, intr-o productie convergenta (cu raspuns unic), de: a folosi un obiect intr-o maniera noua, neobisnuita, in scopuri cu totul noi, in intregul sau ori in parte, renuntand la interpretarea sa obisnuita; a redefini, restructura, transforma functia unui obiect pentru a-l face util intr-o forma noua (Löwenfeld, V., 1962); a gasi lucrurilor noi valente, in vederea unor noi intrebuintari;
- a transforma necontenit functiile materialului de lucru etc.
      Flexibilitatea spontana a fost constatata initial cu ajutorul testului Brick Uses (Utilizarile unei caramizi, J.P. Guilford): intr-un timp dat (10 min), cat mai multe categorii distincte de utilizare a unei caramizi (de ex., ca material de constructie, ca proiectil, ca suport etc.). Flexibilitatea adaptativa a fost constatata initial cu ajutorul testului Match-Problems (J.P. Guilford): se dau patrate sau triunghiuri alaturate, din bete de chibrituri si se cere formarea altor figuri, prin inlaturarea catorva bete. Rezolvarea problemei presupune schimbarea continua, prin incercari si erori, a unghiului de vedere, a procedeelor folosite. In acelasi scop se foloseste si testul de imbunatatiri sau testul solutiilor: se cer sugestii de imbunatatire a unui aparat (jucarie), pentru un anumit scop. Flexibilitate de redefinire se regaseste in exemplul: o surubelnita poate fi conductor de legatura intr-un circuit electric. O sarcina de transformare structurala a unui obiect poate fi: Ce obiecte pot fi folosite pentru aprinderea foculului, o sfoara, un ceas de buzunar, un ac? (Raspuns: sticla ceasului, ca lupa.) Alti itemi de redefinire cer combinarea mintala sau practica a unor obiecte diferite, in vederea indeplinirii unei anumite functiuni.
      * Cum se apreciaza flexibilitatea gandirii creative?
      Flexibilitatea se masoara prin numarul total de categorii (clase) in care se incadreaza raspunsurile, rezolvarile date la rezolvarea unei probleme.

Originalitatea gandirii
      Sinonime:nonconformism in gandire.
Originalitatea gandirii este aptitudinea de a vedea in alt mod realitatea, in contrast cu conformismul in idei si expresie, de a da raspunsuri noi la probleme sau raspunsuri neobisnuite, rare din punct de vedere statistic, izvorand mai curand din imaginatie, decat din ceea ce elevul a invatat.
      Dupa B. Ghiselin (1963), criteriul de apreciere a creativitatii trebuie cautat in masura in care performanta creativa (produsul) reuseste sa restructureze intregul univers de semnificatii: „O performanta creativa este ... o prima modelare a unui univers de semnificatii, expresie a felului in care individul intelege lumea si pe sine insusi” (Ghiselin, B., 1957).
      In termenii teoriei asociationiste a creativitatii, creativitatea este procesul de transformare a unor elemente asociative in combinatii noi, iar originalitatea este capacitatea de a realiza asociatii cat mai indepartate (mediate), indeplinind cerinte de adecvare, oportunitate, utilitate (Mednick, S.A., 1962).
      Sunt adoptate ca originale produsele creative reprezentand:
- noutate absoluta – unicitate, ceva inca nesemnalat, un lucru sau idee care apar pentru prima data in universul material sau spiritual;
- raspunsuri neobisnuite - rare din punct de vedere statistic (in colectivitate, in grupul de lucru, in raport cu sine);
- imprevizibilitate - produsul creativ nu este rezultatul unor procese logice obisnuite;
- ingeniozitate - raspunsuri istete, inteligente (clever), pline de umor, evocative, solutie surprinzatoare, care uimeste, simpla, la obiect, care frapeaza;
- asociatii indepartate - mai curand ciudate;
- toate aceste caracteristici ale noutatii trebuie sa corespunda in acelasi timp si realitatii – relevantei raspunsului, adecvarii la realitate, utilitatii sociale.
      In concluzie, din perspectiva produsului creativ, criteriul originalitatii este dublu: produs nou si util. Dupa M.I. Stein (1962), originalitatea defineste creativitatea, ca un proces ce duce la faurirea unui produs nou, acceptat de o colectivitate, considerat util, adecvat sau satisfacator.
      Gandirea originala se stimuleaza cerand cat mai multe solutii ale unei probleme, intrebuintari interesante ale unor obiecte uzuale, in ideea ca unele vor putea fi identificate ca originale (Löwenfeld, V., 1962). De exemplu, testul consecintelor prezinta o inventie ipotetica (una care ar face de prisos o actiune obisnuita, de ex., ar anula actiunea gravitatiei, frecarii) si cere indicarea, prin brainstorming, intr-un timp dat, a consecintelor ce ar decurge din ea. Printre raspunsuri se vor distinge consecinte banale si neobisnuite - aspecte trecute cu vederea. Ultimele apar spre finalul brainstorming-ului.
      * Cum se apreciaza originalitatea gandirii creative?
      Originalitatea (gradul sau nivelul sau) este data de numarul raspunsurilor care pot fi definite ca noi, neobisnuite, rare din punct de vedere statistic etc., adecvate pe criteriul utilitatii, al adecvarii la problema, la colectivitate.
Raritatea si caracterul neobisnuit al raspunsurilor se apreciaza prin comparatie cu raspunsurile celorlalti elevi din clasa. Se pot nota: cu 3 p. raspunsurile care apar o singura data, cu 2 p. cele care apar de doua ori, cu 1 p. cele care apar de trei ori, cu 0 p. cele considerate banale.

Elaborarea gandirii
      Sinonime:coerenta organizarii (compozitiei), eleganta.
Elaborarea - opusa schematismului - este aptitudinea gandirii creative de a elabora structuri (sisteme, cf. Tabelului 2) pe baza informatiilor date, conducand la raspunsuri aplicabile, plauzibile; tendinta de a veni cu precizari de amanunt, cu detalieri uneori surprinzatoare, de a preciza, clarifica ideile altora etc.
      Conform teoriei configurationiste (gestaltiste) a creativitatii (Wertheimer, M., 1959), gandirea creativa este un proces de grupare, reorganizare, structurare, continuu corelat cu ansamblul problemei de rezolvat; se abstractizeaza, se cumpanesc, se organizeaza forme si structuri, in tendinta de a sesiza raportul intern, structura interna a unei situatii-problema, pattern-ul (modul specific al dependentei), din predilectie pentru echilibru si simetrie. Fiecare etapa a rezolvarii situatiei-problema (a procesului creativ) se raporteaza la ansamblul problemei, completand lacunele existente, restabilind armonia si echilibrul intregului. Creative sunt solutiile care reclama o intelegere si sesizare globala, reala a problemei. Noul nu este rezultatul unor cumulari intamplatoare sau pe calea unor exercitii, nu orice fel de cautare conduce la un produs creativ. In concluzie, creativitatea este un proces care duce la elaborarea completa a unei idei sau cunostinte noi, ca produse al imaginatiei si nu ale ratiunii sau al logicii.
      Atributele elaborarii – in functie de care se apreciaza elaborarea unui produs, solutii, raspuns - sunt:
- atentia acordata detaliilor - analiza (Löwenfeld, V.,1962), aplecare asupra amanuntelor, dupa ce fenomenul sau obiectul a fost perceput in totalitatea sa. Analiza deosebirilor dintre obiecte, fenomene dezvolta capacitatea de a abstractiza, imbogateste experienta de invatare si ii confera semnificatie;
- compozitia sau organizarea coerenta (Löwenfeld, V.,1962) - capacitatea de a crea ceva alcatuit din diferite elemente intr-un intreg armonios, in asa fel incat nimic sa nu fie de prisos; elevii care executa o constructie, folosind cele mai diferite obiecte, aplica principiul sintezei, combinand cu ingeniozitate elemente disparate intr-un ansamblu nou (Löwenfeld, V., 1962);
- eleganta - solutie precisa, economica;
- criteriul realitatii - solutie aplicabila, plauzibila, conferind calitate.
      Elaborarea este constatata initial prin testul Planning Elaboration (Elaborarea unui plan), care prezinta o schita de plan, cerand sa fie elaborat in detaliu. Planificarea cuprinde elaborarea semantica initiala (prelucrarea verbala) si elaborarea detaliilor. Se analizeaza aptitudinile necesare trecerii de la o idee la un plan concret, de la planul ideativ la cel real.
      * Cum se apreciaza elaborarea gandirii creative?
      Elaborarea (gradul sau nivelul sau) este data de numarul detaliilor unui produs creativ, al raspunsurilor, solutiilor la o problema care pot fi identificate ca aplicabile, plauzibile, pe criteriul realitatii, al adecvarii la realitate.

Exemple de construire a itemilor de aptitudini creative
      Itemii sunt utili mai ales in evaluarea formativa a invatarii, ca antrenament al disponibilitatilor creative sau in evaluarea potentialului creativ al elevilor. Nivelul gandirii creative este dat de scorul total, in raport cu norma (prin situarea rezultatelor unui elev in raport rezultatele grupului).
Adaptare dupa: Holdevici, I. si Vasilescu, I.P., Logica si perspicacitate, Editura Ceres, Bucuresti 1991, p. 21-26:
1. Proba utilizarilor neobisnuite
Se da o rigla (... materiale, corpuri utilizate la realizarea unor teme experimentale). Imagineaza cat mai multe intrebuintari posibile ale riglei, neobisnuite, interesante, pentru ... (de exemplu, a masura lungimi, mase, folosind-o ca parghie, a producerea unele fenomene etc.). Timp de lucru: 15 min. Se apreciaza:
- fluiditatea - 1 p. pentru fiecare intrebuintare relevanta;
- flexibilitatea - 1 p. pentru fiecare categorie (clasa) de utilizare;
- originalitatea - raritatea si caracterul neobisnuit al utilizarilor, prin comparatie cu raspunsurile celorlalti elevi: 3 p. pentru raspunsurile care apar o data; 2 p. pentru cele care apar de doua ori; 1 p. pentru cele care apar de trei ori; 0 p. pentru cele banale.
2. Test de fluiditate
Amintiti-va si dati cat mai multe nume de ... (sisteme, marimi fizice, stari, fenomene, legi etc.) care incep cu litera ..., nume de ... care incep cu litera ... etc. Timp de lucru: cate 3 min pentru fiecare categorie. Se apreciaza:
- fluiditatea - numar total de raspunsuri adecvate, relevante, corecte.
3. Test de compozitie
Scrieti o scurta povestire (eseu stiintific, povestire SF, povestirea unei experiente personale) interesanta, deosebita, utilizand urmatoarele cuvinte: Luna, Pamantul, gravitatie, competitie. Timp de lucru: 10 min. Se apreciaza:
- originalitatea – 1-3 p. pentru raspunsurile deosebite, in raport cu ceilalti elevi;
- elaborarea – 1-3 p. in functie de respectarea criteriului realitatii (adecvarii la realitate, plauzibilitatii, aplicabilitatii).
4. Testul solutiilor (imbunatatirilor)
a) Cum ar putea fi imbunatatit acest dispozitiv ... (de exemplu, privind realizarea unei masurari, lucrari de laborator etc), pentru a-ti permite ... (de exemplu, sa obtii rezultate cat mai precise, sa observi cat mai usor, detaliat, repede producerea fenomenului, sa imparti mai bine cu ceilalti rolurile in grupul de lucru etc.);
b) Cum ai putea imbunatati dispozitivul ..., pentru a diminua erorile de masurare?
c) Cum ar putea fi imbunatatita ... (colectarea datelor, planul de lucru etc.), pentru ca lucrarea elaborata sa acopere cat mai interesant sarcina de lucru?
Dati solutii cat mai interesante, chiar ciudate sau nepotrivite. Timp de lucru: 20 min. Se apreciaza:
- fluiditatea – numar de solutii;
- originalitatea – 1-3 p. pentru raspunsuri rare si inteligente;
- elaborarea – numar total de solutii aplicabile.
5. Test de desen
Se dau: un patrat, doua linii paralele si o figura in forma de T. Adaugati ce credeti de cuviinta acestor figuri, pentru a obtine desene care reprezinta obiecte ce pot fi recunoscute. Faceti desene cat mai multe si mai interesante. Scrieti dedesubt ce reprezinta fiecare desen. Timp de lucru: 5 min pentru fiecare figura. Se apreciaza:
- fluiditatea – numar total de desene realizate;
- flexibilitatea – numar total de categorii de desene (un radio si un televizor ac parte din aceeasi clasa);
- originalitatea – 1-3 p. pentru raspunsurile neobisnuite, care apar rar.
6. Test de creatie cu numar limitat de obiecte
Aveti la dispozitie urmatoarele obiecte: rigla, creion, etalon de masa de 10 g ... (materiale pentru realizarea unor lucrari de laborator). Indicati cat mai multe dispozitive ce s-ar putea realiza cu aceste obiecte, pentru a masura anumite proprietati fizice ... Timp de lucru: 20 min. Se apreciaza:
- fluiditatea – numar total de dispozitive descrise;
- originalitatea – 1-3 p. pentru raspunsurile rare;
- elaborarea – numarul total de raspunsuri adecvate, aplicabile.
7. Testul consecintelor
Ce s-ar intampla daca: a) S-ar reduce fortele de frecare? b) S-ar mari suprafata de contact? c) Ar ploua tot timpul? Scrieti cat mai multe consecinte posibile, cat mai interesante, chiar absurde sau caraghioase. Timp de lucru: 15 min. Se apreciaza:
- fluiditatea – numarul total de raspunsuri;
- flexibilitatea – numarul total de categorii (clase) de raspunsuri;
- originalitatea – 1-3 p. pentru raspunsurile rare, neobisnuite;
- elaborarea – numarul total de consecinte adecvate, realizabile, probabile, plauzibile.
8. Testul claselor
Enumerati cat mai multe materiale, corpuri care: a) par totdeauna reci; b) se electrizeaza usor; c) sunt conductoare termice; d) sunt instrumente de masura. Timp de lucru: 20 min. Se apreciaza:
- fluiditatea – numar total de obiecte enumerate;
- flexibilitatea – numar total de categorii de obiecte;
- originalitatea – 1-3 p. pentru raspunsurile rare statistic.
9. Testul asemanarilor si deosebirilor
Enumerati, din punctul de vedere ... (de exemplu, al proprietatilor fizice), cat mai multe asemanari si deosebiri intre perechile: copac – stalp; fulger – tipat; .... Timp de lucru: 20 min. Se apreciaza:
- fluiditatea – numar total de raspunsuri date;
- originalitatea – 1-3 p. pentru raspunsuri rare.
10. Test de clasificare
a) Clasificati dupa ... (de exemplu, proprietatile fizice, dupa functiile lor), in cat mai multe moduri posibile, urmatoarele materiale, corpuri: subler, lemn, apa, temometru, alcool ...;
b) Scrieti cat mai multe feluri posibile (dupa cat mai multe criterii) de a organiza componentele trusei de fizica in spatiul de depozitare din laborator. Timp de lucru: 10 min. Se apreciaza:
- flexibilitatea – numarul total de criterii de clasificare utilizate.

Vezi: Landau, E., Psihologia creativitatii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1979; Stoica, A., Creativitatea elevilor. Posibilitati de cunoastere si educare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1983; Popescu-Neveanu, P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti 1978; Oprescu, V., Dimensiunea psihologica a pregatirii profesorului, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova 1983; Amabile, T.M., Creativitatea ca mod de viata, Ştiinta&Tehnica, Bucuresti 1997.

© Iulian Leahu 2006