O VIZIUNE ASUPRA CONSTITUIRII PROFILURILOR CREATIVE ALE ELEVILOR SPECIFICE STUDIULUI FIZICII IN SCOALA

„Talentul, personalitatea si deprinderile ne arata ce poate sa faca un copil, pe cand motivatia ne arata ce va face” (Amabile, T.M., 1997)

„Intersectia creativitatii” (T.M. Amabile)

     Dupa Tereza M. Amabile (Creativitatea ca mod de viata. Ghid pentru parinti si profesori, Stiinta&Tehnica, Bucuresti 1997, p. 96), creativitatea unui elev este rezultatul unei combinatii („intersectii”) fericite, intr-un mediu favorabil dezvoltarii sale, a trei grupuri de factori:
    1) aptitudini specifice disciplinei de studiu - cunostinte si deprinderi, tehnici specifice de lucru;
    2) aptitudini si trasaturi de personalitate specifice creativitatii - deprinderi de lucru si de gandire creativa, tenacitate, toleranta la ambiguitate etc.;
    3) motivatia intrinseca de a se implica in activitate.

     Similar, putem reprezenta creativitatea specifica studiului fizicii prin urmatorul model:
    1) Gandire fizica (stiintifica);
    2) Gandire creativa;
    3) Motivatia intrinseca pentru activitate.

     Din perspectiva performantei, invatarea creativa reprezinta „un nivel de succes” realizabil de catre un elev cand dispune de aceste componente ale creativitatii, intr-un mediu favorabil exprimarii acestora (cand este sprijinit de adulti sa-si creeze situatiile si mijloacele pentru a atinge un anumit nivel de succes). Parafrazand pe T.M. Amabile, provocarea fundamentala pentru profesorul de fizica ce isi propune sa sprijine invatarea creativa si performantele creative ale elevilor sai consta in a ajuta pe fiecare elev sa-si descopere „intersectia creativitatii”, zona in care se suprapun cele trei categorii de referinta si in care este cel mai probabil sa se manifeste creativitatea unui elev.

     Prin modelul lui J.S. Renzulli (1978, cf. Cretu, C., Psihopedagogia succesului, Ed. Polirom, Iasi, 1997, p. 38-40), comportamentul creativ (sau dotat) „consta in manifestari care reflecta o interactiune intre trei grupuri fundamentale de trasaturi umane: aptitudini generale si/ sau specifice supramedii, niveluri inalte de angajare in sarcina si niveluri inalte de creativitate”:

     Conform lui J.S. Renzulli, abilitatea supramedie cuprinde:
- abilitatea (inteligenta) generala: „capacitatea de prelucrare a informatiei, de integrare a experientelor care rezulta din adecvarea si adaptarea raspunsurilor la situatii noi si de a utiliza gandirea abstracta” si
- abilitati speciale: „capacitatea de a dobandi cunostinte, deprinderile sau abilitatile de a exersa o activitate specifica”, „caile prin care indivizii se exprima pe ei insisi in viata reala, in situatii de non-test”.
      Dezvoltarea abilitatilor speciale impune diversificarea ocaziilor de exprimare ale elevilor in scoala: „Copiii care manifesta sau sunt capabili sa dezvolte o interactiune intre aceste trei grupuri de trasaturi necesita o larga varietate de ocazii si de servicii educationale care nu sunt oferite de obicei prin programele instructionale curente” (Renzulli, J.S., 1990).
      Angajarea in sarcina corespunde functiei motivatiei de energizare, orientata catre un domeniu sau sarcina de lucru specifica. J.S. Renzulli are in vedere capacitati ca: a dezvolta niveluri inalte de interes, entuziasm, fascinatie si implicare intr-o problema particulara dintr-un domeniu de studiu sau dintr-o alta forma de expresie aptitudinala; capacitate inalta de perseverenta, tenacitate, rabdare, devotament; incredere in sine, in posibilitatile personale de a realiza ceva, optimism; instituirea unor standarde inalte pentru propria munca, receptivitatea fata de autocritica si critica etc. - „catalizatori pentru factorii intelectuali si conditii predictive ale performantei creatoare” (Stoica, A., 1983).
      Creativitatea (potentiala) este precizata de catre J.S. Renzulli prin enumerarea formelor de manifestare a creativitatii (aptitudini si atitudini creative): sensibilitate la probleme (deschiderea catre experienta si receptivitatea fata de nou si diferit), fluenta, flexibilitate, originalitate, elaborarea gandirii (senzitivitatea pentru detalii si pentru latura estetica a ideilor si lucrurilor); curiozitatea, speculatia, spiritul de aventura, dorinta de asumare a riscurilor in gandire si actiune, dezinhibitia; dorinta de a actiona si reactiona la stimularea externa sau la propriile idei si simtaminte etc.

Teoria inteligentelor multiple (H. Gardner

     Conform lui H. Gardner (Frames of mind: The theory of multiple intelligences, Basic Books, New York 1985), „exista multiple inteligente si diferite cai de a fi inteligent intr-un anumit mod”. Prin teoria inteligentelor multiple, H. Gardner renunta la conceptul de abilitate (inteligenta) generala (unica), propunand o „intelegere pluralista a intelectului”. Intelectul (profilul intelectual) este un ansamblu de facultati (inteligente) relativ distincte si autonome, ce se dezvolta in combinatii unice, constituind un profil intelectual unic pentru fiecare elev. Un set finit de procese cognitive da nastere unui domeniu larg de acte umane inteligente: verbal-lingvistice, logico-matematice, spatial-vizuale, naturaliste, muzicale, corporal-kinestezice, intrapersonale, interpersonale.

Un model al profilurilor psihocomportamentale creative specifice studiului fizicii în scoala

     Prin sinteza modelelor creativitatii potentiale si a comportamentului creativ prezentate (T.M. Amabile, J.S. Renzulli) cu teoria lui H. Gardner asupra intelectului se obtine urmatorul model al comportamentului creativ specific invatarii fizicii, ca rezultat al interactiunii dintre patru grupuri de factori:

     Un anumit profil psihocomportamental al creativitatii stiintifice specifice invatarii fizicii va fi un „mozaic” de caracteristici in interactiune (aptitudini, atitudini, trasaturi de personalitate etc.):
(1) Aptitudini/ deprinderi stiintifice:
• Gandire teoretica;
• Gandire experimentala;
• Gandire tehnica.
(2) Aptitudini/ deprinderi creative:
• Sensibilitate la probleme;
• Fluiditate (verbala, de idei, asociativa, expresionala);
• Flexibilitate (spontana, adaptativa, de redefinire);
• Originalitatea gandirii;
• Elaborarea gandirii.
(3) Aptitudini intelectuale:
• Verbal-lingvistice;
• Logico-matematice;
• Spatial-vizuale;
• Naturaliste;
• Muzicale;
• Corporal-kinestezice;
• Intrapersonale;
• Interpersonale.
(4) Indicatori ai motivatiei intrinseci (Amabile, T.M., op. cit., p. 88-91), conditionand randamentul invatarii creative:
• niveluri inalte de interes - pasiunea de a-ti asuma realizarea unei activitati deoarece este interesanta, incitanta, plina de satisfactii - parte integranta din activitatea insasi;
• daruirea, devotamentul - a face un lucru „de dragul de a-l face”, sentimentul de combinatie intre munca (efort, autodisciplinare, perseverenta) si joaca;
• autodeterminarea - sentimentul ca ai propriile motive de a face un lucru: „elevii au nevoie sa stie ca alegerea le-a apartinut” (Deci, E.L. si Ryan, R.M., 1985);
• competenta - elevii vor cauta cu mai multa perseverenta si bucurie acele activitati care le dau sentimentul ca stapanesc ei insisi un lucru. Cand li se arata ca s-au descurcat bine in rezolvarea unei sarcini dificile, motivatia lor intrinseca sporeste (Harte, S., 1978);
• focalizarea asupra activitatii - angajarea in sarcina (Roe, A., 1963) - excluzand alte griji neesentiale, capacitatea de a lucra sustinut si de a fi absorbit de munca, concentrarea si mobilitatea atentiei;
• fascinatia si implicarea intr-o problema particulara din domeniul de studiu;
• disponibilitatea de a utiliza tehnici care stimuleaza gandirea creativa;
• entuziasm, perseverenta, tenacitate, rabdare, devotament;
• toleranta la ambiguitate;
• standarde inalte pentru propria munca;
• incredere in sine, in posibilitatile personale de a realiza ceva, optimism;
• receptivitate fata de autocritica si critica etc.
      In cultura noastra, se acorda o atentie deosebita inteligentei, talentului, deprinderilor, perseverentei in munca, „dar acestea reprezinta doua treimi din reteta creativitatii” - scrie T.M. Amabile (1997). In ajutorul dat elevilor pentru a deveni cat mai creativi, nu este suficient sa le formam deprinderile si sa le dam posibilitatea de a-si dezvolta talentele, trebuie sa-i ajutam sa identifice locul in care acestea se suprapun cu motivatia proprie, cu interesele lor.
Motivatia de a fi creativ - veriga ce lipseste creativitatii - poate fi folosita cel mai eficient pentru a stimula creativitatea elevilor. Este mult mai usor sa ameliorezi mediul de invatare, decat sa modifici personalitatea sau sa maresti considerabil resursele de talent ale unui elev. Concentrarea profesorului asupra motivatiei ar putea fi mult mai utila pentru dezvoltarea spiritului creativ decat concentrarea asupra talentului (Amabile, T.M., 1997). Din perspectiva motivatiei - „flacarii interioare” - „creativitatea nu este apanajul elevilor «dotati» si «talentati» (...) Atata vreme cat exista aceasta flacara, oricine poate fi creativ” (Amabile, T.M., Creativitatea ca mod de viata. Ghid pentru parinti si profesori, Stiinta&Tehnica, Bucuresti 1997).
      Toate aceste laturi ale comportamentului creativ reprezinta disponibilitati in permanenta dezvoltare prin invatare creativa si prin influentele mediului in care elevii invata: scoala, familie, grup. Fiecare grup de trasaturi este indispensabil, luate singular nu sunt suficiente pentru a defini comportamentul creativ (dotat) si a genera performantele creative. Multi parinti si profesori, scrie T.M. Amabile (1997), nu incearca sa gaseasca domeniul in care apare intersectia creativitatii copiilor, cu atat mai grav la copiii dotati, talentati. In scoala noastra, strategiile de identificare si dezvoltare a comportamentului dotat, de pregatire a elevilor performanti continua sa se focalizeze pe prima categorie de abilitati, generale si specifice (Cretu, C., 1997), sa se limiteze la dezvoltarea cunostintelor si deprinderilor de gandire stiintifica, neglijandu-le pe celelalte, confundand abilitatea de a invata (aptitudinea scolara) si comportamentul creativ (J.S. Renzulli).

© Iulian Leahu, August 2006