PROFILURILE CREATIVE ALE ELEVILOR SPECIFICE STUDIULUI FIZICII IN SCOALA

„Intelegerea este tinta si ea trebuie atinsa din perspective multiple” (Mihaela Singer)

     Caracterul diferentiat al profilurilor psihocomportamentale specifice studiului fizicii este rezultanta varietatii aptitudinilor si atitudinilor implicate intr-o activitate creativa, a „nivelului operational al acestor componente diferit de la un elev la altul” si, mai ales, „a modului in care ele sunt corelate si orientate, a modului in care sistemul devine emergent” (Popescu-Neveanu, P., 1978).
      Profilurile creative ale elevilor implicati intr-o anumita activitate de invatare a fizicii vor prezenta aranjamente individuale ale variabilelor:
a) gandire stiintifica (aptitudini speciale);
b) gandire creativa;
c) interese intrinseci si
d) profilul de inteligente multiple.
      Fiecare profil creativ poate fi descris printr-un „mozaic” de tipuri de aptitudini si atitudini creative si trasaturi de personalitate distincte de la un elev la altul, multiple (in interactiune) si discrete (relativ independente). Formele particulare ale asamblarii acestora la varstele scolare sunt specifice:

Profiluri creative	Dominante aptitudinale
1. Spirit de observatie si perspicacitate	Sensibilitate la probleme Senzitivitate perceptiva Fluiditate asociativa Flexibilitate spontana Flexibilitate adaptativa
2. Gandire flexibila, speculativa	Sensibilitate la probleme Flexibilitate spontana Flexibilitate adaptativa Flexibilitate de redefinire Elaborare
3. Capacitatea de a investiga teoretic	Sensibilitate la probleme Gandire teoretica Fluiditate ideativa Flexibilitate adaptativa Elaborare
4. Capacitatea de a investiga experimental	Gandire experimentala Senzitivitate perceptiva Sensibilitate la probleme Fluiditate asociativa Flexibilitate adaptativa Elaborare
5. Inventivitate	Sensibilitate la probleme Fluiditate ideativa, asociativa, expresionala Flexibilitate adaptativa, de redefinire Elaborare
6. Capacitatea de a adecva solutiile problemelor la realitate	Sensibilitate la probleme Senzitivitate perceptiva Gandire tehnica Flexibilitate adaptativa, de redefinire Elaborare
7. Imaginatie stiintifica anticipativa	Sensibilitate la probleme Imaginatie creativa, fantezie Fluiditate ideativa, asociativa, expresionala Flexibilitate spontana,adaptativa,de redefinire Elaborare
8. Originalitatea gandirii stiintifice	Sensibilitate la probleme Gandire nonconformista Fluiditate asociativa Flexibilitate de redefinire Umor în comunicare

     Trasaturi psihocomportamentale ale profilurilor (prototipurilor) creative (categorii de performanta creativa) specifice studiului fizicii
Propunem un set (orientativ) de constructe psihocomportamentale pentru identificarea si cultivarea profilurilor creativitatii stiintifice specifice studiului fizicii in scoala:

Spirit de observatie si perspicacitate
Prototipul: Arhimede
      Sinonime: agerime, patrundere, istetime, subtilitate, ascutimea mintii, fler, intuitie.
Spiritul de observatie este calitatea gandirii de a percepe aspecte (insusiri, cauze, corelatii) mai putin sesizabile ale fenomenelor observate, de a surprinde rapid si precis semnificatii (relatii).
Perspicacitatea, situata intre gandirea logica (convergenta) si gandirea creativa (divergenta), reprezinta:
- acuitatea spiritului de observatie;
- nuantarea gandirii - discriminarea subtila a semnificatiilor;
- profunzimea gandirii - patrunderea in esenta fenomenelor observate; capacitatea de a gasi caile de rezolvare a unei probleme;
- capacitatea de a gasi solutii rapide la probleme dificile, unde nu se aplica algoritmi si reguli cunoscute;
- intelegerea rapida a explicatiilor, adesea gasind raspunsul corect inaintea celorlalti;
- intelegerea precisa si clara a problemei, elaborand in acelasi timp planuri adecvate de actiune.
Spiritul de observatie si perspicacitatea sunt corelate cu un complex de aptitudini si atitudini creative:
- senzitivitate perceptiva - acuitatea simturilor, bogatia senzatiilor;
- receptivitate la stimuli diversi - vizuali, auditivi, tactili etc.;
- fluiditate asociativa - rapiditatea si bogatia asociatiilor gandirii;
- flexibilitate spontana - utilizarea de asociatii inedite, neasteptate, ascunse, capacitatea de a schimba rapid directia gandirii;
- sensibilitatea la probleme - a diversifica semnificatii, elemente, mijloace intr-o situatie data, a sesiza si de a stabili corelatii intre constatari, observatii;
- capacitate ridicata de concentrare si mobilitate a atentiei;
- nivel ridicat al aptitudinii de a analiza, abstractiza, sintetiza;
- capacitate de organizare coerenta a materialului gandirii etc.

Gandire flexibila
Prototipul: Nicolai Copernic
      Sinonime: gandire speculativa, plasticitatea, supletea gandirii - opusul rigiditatii, stereotipiei in gandire.
Gandirea flexibila (sponana, adaptativa, de redefinire) presupune:
- a schimba directia de la o clasa la alta de obiecte (insusiri, fenomene, judecati);
- a schimba cu usurinta centrul de interes;
- a renunta la anumite idei (sabloane, stereotipii);
- a reprofila vechile scheme operationale in raport cu situatii noi;
- a folosi ideile stiintifice in asociatii noi;
- a folosi un obiect intr-o maniera noua, neobisnuita, in scopuri cu totul noi, in intregul sau ori in parte, renuntand la interpretarea sa obisnuita;
- a redefini, restructura, transforma functia unui obiect pentru a-l face util intr-o forma noua;
- a gasi cele mai potrivite mijloace pentru a aborda probleme;
- a gasi cele mai bune argumente pentru a convinge etc.
Gandirea flexibila, speculativa se coreleaza cu un complex de aptitudini si atitudini creative:
- volum larg de cunostinte in domenii variate;
- sensibilitate la probleme - deschiderea spre diversitate, analiza si evaluarea alternativelor posibile; receptivitate la stimuli diversi – senzoriali, cognitivi;
- gandire in evantai - tendinta de cautare a mai multor solutii posibile la o problema, pornindu-se in mai multe directii, pe mai multe cai, de multiplicare si diversificare a cailor si mijloacelor de rezolvare;
- elaborarea gandirii - coerenta lucrarii produse, capacitatea de a lucra ordonat, a gandi la toate detaliile, la modul in care trebuie impartit efortul; capaitatea de a imbogati, a completa, a modifica o idee, adaugand opinii proprii, de a aprofunda, de a clarifica ideile altora etc.

Gandire teoretica
Prototipul: Isaac Newton
      Sinonime: gandire analitica, stiintifica.
Profilul teoreticianului/ gandirii teoretice presupune:
- a rezolva probleme teoretice, aplicand teoriile cunoscute;
- a explica observatiile, enunturile stiintifice pe baza unor modele teoretice;
- a descrie si a clasifica sisteme, proprietati, fenomene, pe criterii teoretice;
- a stabili concluzii in mod deductiv (a explica deductiv), aplicand legile cunoscute;
- a intemeia teoretic modelele obtinute, pe criterii de corectitudine logica;
- a utiliza calculul matematic, a descrie informatiile simbolic, formal si economic;
- a testa si evalua solutiile posibile, pe argumente teoretice;
- a alege solutia adecvata si a respingere argumentat pe cele mai putin adecvate;
Gandirea teoretica se coreleaza cu alte aptitudini si trasaturi creative:
- sensibilitate la probleme - a surprinde, a recunoaste, a descoperi dependente, implicatii neobisnuite, lacune in constructiile ideative existente, probleme acolo unde opinia colectiva socoteste totul definitiv si de neschimbat;
- inclinatia spre rezolvare de probleme - din culegeri de probleme;
- fluiditate ideativa – a stapani termeni si idei stiintifice sofisticate;
- flexibilitate adaptativa - a aborda variat, adecvat probleme, a privi dintr-un alt punct de vedere obiectele, fenomenele;
- dispozitia spre rigurozitate - de a verifica orice enunt, de a cantari argumentele, de raportare fundamentata logic la datele problemei, optiunea pentru modalitatea de rezolvare considerata logic cea mai buna etc.

Gandire experimentala
Prototipul: Galileo Galilei
      Sinonime: gandire ipotetica, empirica.
Gandirea empirica, experimentala se raporteaza la capacitatea de a transpune ideile, enunturile stiintifice in plan experimental, in scopul intemeierii lor experimentale: a) descoperirea (stabilirea, introducerea) unor concepte stiintifice noi; b) validarea (demonstrarea, testarea, confirmarea) experimentala a notiunilor si enunturilor stabilite.
Profilul experimentatorului/ priceperii de a experimenta presupune:
- a planifica (proiecta) testarea experimentala a unui enunt, ipoteze;
- a verifica un enunt, urmand proceduri experimentale prestabilite;
- a identifica si controla parametrii unui sistem/ fenomen;
- a idealiza/ abstractiza insusirile obiectelor, fenomenelor percepute;
- a degaja concluzii generale, in lumina emisa de observatii (a explica inductiv, cauzal);
- a inregistra adecvat date experimentale (grafic, prin tabele);
- a determina in siguranta si cu precizie marimi fizice, utilizand instrumente adecvate etc.
Priceperea de a experimenta se coreleaza cu aptitudini si trasaturi ca:
- sensibilitatea la probleme - a sesiza si de a stabili corelatii intre observatii; a sesiza dependente, implicatii neobisnuite, inadvertente intre fapte sau idei, intre fapte si teorie;
- flexibilitatea de redefinire - ameliorarea si inovarea tehnicilor experimentale;
- dispozitia spre rigurozitate - inclinarea de a verifica ipotezele proprii;
- capacitatea de a observa sistematic, pe durate mari;
- concentrarea si mobilitatea atentiei;
- abilitati perceptive si manuale (ritm, rapiditate, viteza de reactie, echilibru, flexibilitatea si coordonarea miscarilor);
- cunoasterea instrumentelor de masurare, a instructiunilor de utilizare;
- intelegerea cu usurinta a dispozitiilor verbale, a instructiunilor practice;
- preferinta pentru explicatii obiective ale observatiilor, prin raportare la criterii de realitate, de adevar etc.

Inventivitate stiintifica
Prototipul: Thomas Alva Edison
      Sinonime: ingeniozitate, productivitatea gandirii stiintifice.
Inventivitatea stiintifica presupune:
- fluiditatea gandirii - de asociatii, de idei - generarea unei mari cantitati de solutii, de idei, debit in succesiunea ideilor, usurinta inlantuirii imaginilor, rapiditatea realizarii asociatiilor;
- elaborarea gandirii - capacitatea de a imbogati, de a completa, a modifica o idee noua, de a adauga opinii proprii, de a aprofunda, de a clarifica ideile altora; tendinta de a veni cu precizari de amanunt, cu detalieri uneori surprinzatoare.
Inventivitatea stiintifica se asociaza cu:
- volum larg de cunostinte in domenii variate;
- sensibilitate la probleme - a surprinde, observa, recunoaste situatiile-problema, implicatii neobisnuite, dificultati ce trebuie remediate, aspecte care necesita interventii pentru a li se gasi rezolvari sau aduce imbunatatiri; receptivitate la stimuli diversi – senzoriali, cognitivi;
- flexibilitate adaptativa si de redefinire - a renunta la vechi puncte de vedere si a adopta altele noi, a modifica rapid mersul, directia gandirii, cand situatia impune schimbarea punctului de vedere, a opera usor, rapid transferuri in situatii variate, a redefini, restructura, transforma functia unui obiect pentru a-l face util intr-o forma noua; deschiderea spre diversitate, analiza si evaluarea alternativelor posibile;
- gandire in evantai - tendinta de cautare a mai multor solutii posibile la o problema, pornindu-se in mai multe directii, pe mai multe cai, de multiplicare si diversificare a cailor si mijloacelor de rezolvare etc.

Aptitudini tehnice
Prototipul: Henri Coanda
      Sinonime: dibacie, dexteritate, indemanare, ingeniozitate, gandire tehnica.
Profilul gandirii/ aptitudinilor tehnice se refera la capacitatea de a adecva solutiile problemelor la realitate (aplicabilitatea, plauzibilitatea gandirii stiintifice) si presupune capacitati cum sunt:
- a executa o lucrare practica (diagnosticare, depanarea aparatelor tehnice, repararea, reglarea, construirea unor mecanise simple etc.) conforma criteriilor realitatii (de aplicabilitate, plauzibilitate);
- a raporta ideile la realitate, etalonul aprecierii si autoaprecierii constituindu-l realitatea;
- a asuma sarcini complexe, ce necesita timp de investigatie;
- o buna coordonare motrica, senzoriala etc.;
- a adapta scopul la resurse, de normele de protectie a muncii;
- a percepe cu usurinta relatii spatiale si temporale - forme, distante, combinari in spatiu, miscari - a estima marimi etc.
Aptitudinile tehnice se coreleaza cu aptitudini si trasaturi ca:
- sensibilitate la probleme - a sesiza dificultati ce trebuie remediate, absurditati tehnice, deficiente de structura, imperfectiuni ce pot fi ameliorate, aspecte care necesita interventii practice pentru a li se gasi rezolvari sau aduce imbunatatiri etc.;
- sensibilitate la impactul social, ecologic al solutiilor practice ale unei probleme;
- elaborarea gandirii - de a produce o lucrare echilibrata, coerenta, cu detalii, de a lucra ordonat, a gandi la toate detaliile, la modul in care trebuie impartit efortul; conducand la raspunsuri aplicabile, plauzibile;
- flexibilitate adaptativa si de redefinire - a modifica rapid mersul, directia gandirii, cand situatia impune schimbarea punctului de vedere, a opera cu usurinta transferuri in situatii variate, a transforma functia unui obiect pentru a-l face util intr-o forma noua etc.

Imaginatie stiintifica anticipativa
Prototipul: Jules Verne
      Sinonime: imaginatie creativa - inventie, nascocire, fictiune, plasmuire, fantezie etc.
Imaginatia stiintifica anticipativa – „o sinteza specifica intre gandirea stiintifica si abandonarea imaginativa” (M.V. Covington) - se refera la capacitatea de a configura cunostintele stiintifice in imagini noi, imbogatite cu experienta afectiva proprie.
Imaginatia stiintifica anticipativa presupune:
- procese emotional-imaginative, desfasurandu-se spontan, impulsiv, necontrolat, aleatoriu;
- ignorarea voita a ordinii cunoscute a lucrurilor;
- anticiparea impactului stiintei in plan social, tehnologic etc.;
- asocierea unor elemente stiintifice (obiecte, fenomene) cu stari sufletesti;
- asociatii libere intre imagini stiintifice, plasmuiri fanteziste, minutioase si subtile ale unor situatii irealizabile;
- recombinarea senzatiilor, reprezentarilor proprii, reconfigurand notiunile stiintifice in imagini noi, in sensul dorintelor, nazuintelor proprii etc.
Imaginatia stiintifica anticipativa se asociaza cu:
- volum larg de cunostinte in domenii variate, despre orice subiect, imaginatia fiind cu atat mai eficienta cu cat informatiile insusite sunt mai vaste;
- sensibilitate la probleme - a sesiza dificultati ce trebuie remediate, absurditati tehnice, deficiente de structura, imperfectiuni ce pot fi ameliorate, aspecte care necesita interventii practice pentru a li se gasi rezolvari sau aduce imbunatatiri etc.;
- flexibilitate spontana, adaptativa si de redefinire - capacitatea schimarii spontane a directiei, a sferei, a domeniului de referinta; capacitatea de a combina divergent elemente variate (idei, forme, relatii, obiecte etc.), pentru a le da o noua semnificatie, conducand la idei noi, originale;
- inclinatii catre basm, mitologie, povestiri si constructii tehnice fantastice;
- spiritul de aventura, dorinta de asumare a riscurilor in gandire si actiune;
- capacitatea de a lasa frau liber fanteziei, eliberat de inhibitii si blocajele proprii;
- caracterul euristic al gandirii care asigura productiei intelectuale un caracter divergent etc.

Originalitatea gandirii stiintifice
Prototipul: Albert Einstein
      Sinonime: nonconformism (in gandire), trasatura definitorie pentru creativitate.
Gandirea originala este calitatea gandirii:
- de a descoperi sau produce principii noi de relationare a datelor unei probleme;
- de a produce imagini, idei, solutii neobisnuite, neuzuale (statistic rare);
- de a obtine un produs teoretic sau experimental interesant, surprizator;
- de a produce asociatii neasteptate, finaluri surpriza (umor);
- de a restructura sau reorganiza sistemul de cunostinte si de reguli invatate etc.
Gandirea originala se asociaza cu:
- sensibilitatea la probleme - a sesiza dependente, implicatii neobisnuite, lacune in constructiile ideative existente, probleme acolo unde ceilalti nu le observa, unde opinia colectiva socoteste totul definitiv si de neschimbat, inadvertente intre fapte si teorie etc.;
- flexibilitatea spontana, adaptativa si de redefinire - a combina divergent elemente variate (idei, forme, relatii, obiecte etc.), pentru a le da noi semnificatii, utilizari; cat mai multe solutii posibile la o problema, mergand pana la „sfidarea logicii”;
- profunzimea gandirii - patrunderea in esenta fenomenelor observate;
- nuantarea gandirii - discriminarea subtila a semnificatiilor;
- spiritul de aventura - dorinta de asumare a riscurilor in gandire si actiune etc.

Vezi: Landau, E., Psihologia creativitatii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1979; Stoica, A., Creativitatea elevilor. Posibilitati de cunoastere si educare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1983; Popescu-Neveanu, P., Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti 1978; Oprescu, V., Dimensiunea psihologica a pregatirii profesorului, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova 1983.

© Iulian Leahu